Arbore semincer, ultimul rămas din pădurea bătrână, înainte de a fi tăiat si el în câteva sezoane 🪓🪓. Si iar despre pădurea văzută ca un ogor de păpusoi silvic recoltat la 100 de ani, semincer însemnând conform dex si “Știulete de porumb nedezghiocat păstrat pentru sămânță.”
Postarea noastră anterioară pe subiect a deranjat, cum punem o întreagă breaslă la perete? Din păcate, cu puține excepții, atât lasă să se vadă silvicultori din ziua de azi. Însă un comentariu de la Oamenii padurii, pagină ce pare administrată de silvici, vrea să dea puțină speranță, dacă continuăm să ne implicăm pentru pădurea de lângă noi. Îl reproducem si aici:
“Perspectiva asupra padurii, mai ales legat de padurile urbane (inclusiv cele din jurul marilor aglomerari) este cu mult mai larga si ar trebui sa includa specialisti din mult mai multe domenii. Deja la nivel european lucrurile au inceput sa se schimbe (chiar si la noi au inceput astfel de initiative care vor avea cu siguranta o finalitate). Societatea in general se schimba si asa se va schimba si atitudinea asupra padurii. Silvicultorii vor intelege acest lucru. Asta nu inseamna ca este indreptatita o punere la zid a unei bresle, din cauza lipsei de comunicare a sefilor (aceasta atitudine este in toate institutiile, din pacate).”
Cu sefii care “țin la respect” stând de fapt ascunsi pe sub birouri sau pe sub fuste de politicieni, cum e Donceanu Gabriel de la #DirectiaSilvicaIasi, ne-am lămurit. Dar unde sunt restul silvicultorilor care “vor înțelege”? Mai există, dar si-au uitat coloana vertebrală? De ce le ia asa de mult să “înțeleagă” că nu lucrează pentru interesele individuale sau de grup ale celor puțini ci pentru oamenii cei mulți, pentru societate? Trebuie să ne imaginăm noi un silvicultor idilic câtă vreme realitatea probabilă arată cu totul altceva, cu puține excepții?
Asteptăm cu speranță să vedem mai mult de la “breaslă”, tot societatea le va readuce credibilitatea când își vor schimba atitudinea, nu șefii vremelnici deja compromiși. Suntem deschisi si, evident, doritori să vedem această schimbare cât mai curând.
Până atunci, cât an de an se taie din Codrii Iașilor contra oamenilor si naturii, câtă vreme promisiunile sunt încălcate si dialogul evitat în mod laș, vom descrie realitatea fără menajamente!
📷 Iulian Ichim via Codrii Iașilor – cunoaștem, prețuim, păstrăm
