Arborii bătrâni, scorburoși, imperfecți după criterii mercantile, sunt cei mai valoroși pentru natură – distribuiți pentru a informa cât mai mulți dintre ieșeni! 🌳🌳🌳
https://campaniamea.declic.ro/petitions/salvati-codrii-seculari-ai-iasiului-1
Era și cazul acestui uriaș, cel mai mare dintre arborii monumentali doborâți astă iarnă în poiana Slobozia. Cu un diametru impresionant și probabil peste 300 de ani, se poate să fi fost și cel mai bătrân din Codrii Iașilor.
Un astfel de arbore nu este doar o singură ființă vie, el este un habitat bogat care găzduiește un număr mare de alte specii importante, a căror prezență face pădurea acest organism complex și rezilient la schimbare 🦡. Mult mai mult decât un “ogor” pe care îl recoltăm la 100+ ani cum îl văd, din păcate, majoritatea silvicultorilor.
Știm deja că specii de răpitoare precum acvilele 🦅 își pot face cuiburile, care cântăresc zeci de kilograme, doar în arborii de mari dimensiuni. La fel și barza neagră, mai timida rudă a berzei comune. Știm că huhurezii, cucuvelele și chiar și evaziva buhă le caută scorburile pentru adăpost, așa cum ați văzut de atâtea ori pe pagina noastră 🦉. Jderii, pârșii 🐀, lilieci rari 🦇 și alte micromamifere prefera acesti arbori ca adăpost, loc de reproducere, de hibernare 🐿etc.
Scoarța lor, prin striațiile pronunțate, oferă microclimate importante pentru felurite insecte. Iar trunchiul, cu atât mai mult când are și zone putrezite, găzduiește larvele unor specii rare atât xilofage (care se hrănesc cu lemn mort) cât și din cele care se au nevoie de lemn verde, identificate uneori drept “dăunători” de cei pe care îi interesează doar producția. 🐜
Recent am văzut semnalarea larvelor gândacului sihastru de exemplu, care nici măcar nu apărea în planul de management al sit-ului Natura 2000, în trunchiul unor astfel de arbori cu putregai. Oare ce altceva mai pierdem înainte de a descoperi când ne grăbim să-i lăsăm pradă drujbe pe cei mai mari dintre eii? 🦗
Pentru ieșeni și români acești arbori au o valoarea istorică și identitară, complementară celei naturale. Gândiți-vă că acest colos a apărut dintr-o ghindă cândva prin anul 1700, când România nu exista ca stat. Gânditi-vă câtă istorie a văzut. A trecut prin generații și generații. Foarte puțini astfel de arbori au mai rămas pe picior, și în alte state ar fi fost prețuiți și valorificați, spre beneficiul comunităților din jur, nu tăiați pe repede-înainte. Cu ce drept și cât de meschin a decis cineva să-l pună jos acum, când ar fi putut atât de ușor să fie protejat?
Lemnul acestor arbori are de multe ori o valoare comercială mică, ajungând lemn de foc, uneori nici măcar oficial ci prin învârtelile pădurarilor. Șeful Direcției Silvice Iași, Donceanu Gabriel, ne-a promis în februarie 2021 că acești arbori vor fi inventariați și protejați. Vedem acum cât valorează aceste promisiuni.
Înțelegeți de ce pentru noi astfel de situații sunt niște crime care fac de rușine toți silvicultorii ieșeni și care nu vor fi uitate. Găsiți și ceilalți arbori monumentali tăiați în iarna 2022 dând click pe ##CrimeleDinPoianaSlobozia
#DirectiaSilvicaIasi #ArboriRemarcabiliIasi
