Arborii monumentali, arborii remarcabili, arborii foarte bătrâni, sunt mândria silvicultorilor autentici, care iubesc pădurea, si cărora le datorăm mulți din codrii de astăzi! Aceștia înțeleg că, la fel ca bătrânii noștri, acesti arbori, în ciuda corpurilor care uneori arată semnele timpului, sunt importanți atât pentru pădure, natură, cât si pentru oamenii legați de aceasta.
Am comandat si noi cartea care descrie metoda științifică de gestionare a acestor monumente ale naturii a celor de la Institutului Național de Cercetare – Dezvoltare în Silvicultură Marin Drăcea, cu atât mai mult știind că am contribuit si noi la catalog cu câțiva arbori identificați în Codrii Iasilor. Ne bucurăm să vedem că silvicultori de astăzi continuă să îi îndrăgească si să le recunoască valoarea!
Suntem curioși cum mai stăm cu #ArboriRemarcabiliIasi, pe lista Agenția pentru Protecția Mediului Iași doar Clujul avea un număr comparabil de astfel de arbori remarcabili. Au iesenii cu ce să fie mândri? Vor mai avea mâine? Sperând că da, încheiem cu un citat chiar din Marin Drăcea, părinte a cercetării în silvicultura românească, despre arborii bătrâni uitați de vreme:
„Un copac bătrân, uitat undeva în câmp, la o margine de drum, este cea mai vie legătură a noastră cu vremurile şi cu oamenii de altădată. Cine nu-l iubeşte nu are nimic sfânt pe aici: este un venetic adus şi mânat de vânturi, ca ciurlanul pe câmpurile pustii; cine-l taie, îşi curmă toate legăturile cu trecutul celor de un sânge cu el şi vrea să se usuce ca şi arborele pe care îl desprinde de pământul de care a fost legat sute de ani.”
