Cât vin semnăturile candidaților pe angajamentul pentru susținerea #ParcNaturalCodriiIasilor (si vin! 💪) vă recomandăm o lectură de cafea puțin diferită de cum ne exprimăm de-obicei, ceva mai special.
Duminică Alina Chiriac l-a prins pe colegul nostru Mihai, epuizat după săptămâna de pregătiri pentru Mars Pentru Padurile Iasului, la un interviu telefonic puțin altfel. Link la articolul Investigatoria în primul comentariu. Vi-l recomandăm! Câteva fragmente:
R: Din poze și filmări s-a simțit un entuziasm și o energie foarte pozitivă la marș. Așa a fost?
Mihai Diac: Ca și motivație, ca și pornire, pentru oameni, da, așa a fost. Și la marș, în special, ne-am simțit extraordinar de bine cu toții. Ce nu s-a văzut poate atât de bine, a fost că a fost un efort foarte mare, și lucrurile astea care ies au nevoie în general de noi să ne implicăm, să fim determinați, și să insistăm să iasă așa de bine. […]
Acum, când au apărut rețelele de socializare și a început să se poată vedea ce se întâmplă în păduri, chiar și fără presă […], a urmat o fază de contra reacție, în special din partea sistemului, și aici mă refer la sistemul de exploatare forestieră. Și am văzut apariția a tot felul de site-uri care fac o formă de greenwashing destul de perversă pentru că amestecă informații adevărate cu informații înșelătoare și atunci cred că este nevoie să ne informăm, să vorbim, să cunoaștem cu adevărat și să facem diferența dintre diverse lucruri.
De exemplu, o plantare e un lucru foarte fain, să mergi la o plantare și să pui cu mâna ta un arbore în pământ. Dar dacă acolo tocmai a fost rasă o pădure seculară, s-ar putea ca tu să te simți bine degeaba. Și de fapt să fii inclus într-o mașină de greenwashing, prin care demersuri care fac rău naturii, și care nu sunt neapărat aliniate cu planurile tale, să fie legitimate. […]
R: Care este cel mai greu lucru din toate demersurile și lupta asta?
Mihai Diac: Cel mai greu lucru nu este să facem ce ține de noi, ce ține de dosar, ce ține de litera legii. Cel mai greu este să știi că până la urmă decizia asta nu ține de noi. Într-o societate normală și într-o democrație matură, când ai atâția oameni care susțin această nevoie […], când ai un studiu științific care îți certifică valoarea științifică, desemnarea parcului, fiind atât oportună cât și populară, ar trebui să fie o formalitate. Acele hârtii ar trebui să meargă, să treacă repede prin minister, și deja să se discute despre o administrație care să reconcilieze nevoile diferite ale oamenilor din această pădure. Cel mai greu lucru este să știi că nu e așa. Și că, care acum au confiscat suprafața, care o numesc ograda lor, care se supără când un biciclist intră în pădure, mai ales dacă mai și semnalizează tăieri ilegale. Și caută să pună piedici. Și deciziile depind și de factori politici mai de sus, pentru că întotdeauna unde este o resursă de valorificat, se găsesc și astfel de interese. […]
R: Ce spun copiii despre lupta asta? Înțeleg care e miza? Se implică?
Mihai Diac: […] La marș, scandările care s-au auzit cel mai bine au fost: Protejați, nu tăiați! Fluturași, nu drujbași! Căprioare, nu imobiliare! Deci înțeleg, ei înțeleg despre ce este vorba. Nu o să înțeleagă, și nici nu-i cazul să înțeleagă ei, că este un demers de durată, în care trebuie să convingem diverși actori, că trebuie să demonstrăm o valoare științifică, dar motivația copiilor este, în esență, aceeași ca și motivația noastră. Ce au scandat ei ieri este ceea ce simțim și noi. […]
R: Ce înseamnă pentru tine Codrii Iașilor, pădurea și acest proiect de protecție a naturii?
Mihai Diac: Este o întrebare dificilă pentru mine, pentru că eu am crescut în Iași și pădurea asta o știu de când eram puști și am început să explorez. Explorarea are ceva fenomenal în ea. Să descoperi lucruri noi, să descoperi noul. […] a fost una dintre primele minuni naturale ale lumii ăsteia pe care am descoperit-o. Lumea asta în care încă mai avem minuni naturale. M-a marcat profund și în multe feluri.
De ce mi-e dificil să vorbesc despre asta: pentru că ce am văzut în ultimii 6, 7, 8 ani este o distrugere fără precedent în pădurea asta. […] Pornește până la urmă dintr-o suferință faptul că te hotărăști că trebuie să faci mai mult și să-ți pui energia pentru cauza protecției pădurii.
Restul în articol, lectură plăcută. Alina este si o activistă determinată, în special pentru Făget, lângă Cluj, unde duce o luptă similară. Aveți si petiția pentru făget, în al doilea comentariu.
