De ce preferă statul român să se facă de rușine in toată Europa în loc să-și trateze moștenirea naturală cu respect, nu pentru ca suntem obligați, ci pentru că e valoroasă pentru cetățenii acestei țări? De ce, din încăpățânare și lipsă de viziune? corupție și interes? De ce situatii punctuale, care ar fi putut fi rezolvate prin deschidere, dialog și compromis ajung sa fie încă un exemplu rușinos al eșecului autorităților?
După declarațiile de la conferința Viitorul Pădurilor de la Iași, Ministerul mediului a postat pe pagina de Facebook “în replică”, răspuns pe care îl găsiți in primul comentariu. Europarlamentarul Thomas Waitz, forestier de profesie, care a vizitat Pădurea Barnova-Dobrovat după conferință, a răspuns cu trimiteri care pentru noi au sunat foarte familiar. În original:
„The European Commission opened the infringement procedure in February 2020. However, logging permits continue to be issued in Natura 2000 sites without prior impact assessments. Anyone can see how de facto clear-cuts, cut logging roads and pollution of waterways are harming Romanian forests and biodiversity. The logging has even accelerated in some areas in recent years, even after the opening of the procedure! Neither the destruction, nor the infringement procedure will disappear just because the anti-environment minister Barna Tanczos buries his head in the sand and refuses to face reality.“
Mai exact procesul prin care au fost oprite tăierile la Barnova-Dobrovat, inițial susținut dar apoi întors de justiția română, ataca fix faptul ca amenajamentul silvic care scoate peste 750.000mc din aceste păduri nu a fost supus procedurii de avizare de mediu, conform angajamentelor pe care statul român și le-a luat.
Pana unde va duce incăpățânarea? Sau interesele?
