Despre importanța arborilor foarte bătrâni sau monumentali, si de ce ei aduc valoare asa cum sunt si nu trebuie “regenerați”, de la Prof Dr. Tibor Hartel, unul dintre cei mai credibili specialisti de la noi din țară inclusiv la nivel internațional (vă recomandăm să-l urmăriți).
Înainte de minunatul text al lui Tibor, vă reamintim că în județul nostru pierdem în fiecare iarnă #ArboriRemarcabiliIasi, puteți vedea o parte din cei tăiați în 2021 dând click pe #CrimeleDinPoianaSlobozia. Dar fondul forestier proprietate publică a statului român, administrat de #DirectiaSilvicaIasi, încă mai adăposteste astfel de arbori care nu sunt acum protejați în nici un fel.
Un proiect de lege în acest sens, care i-ar pune la adăpost de drujbă, este blocat de guvern/ministerul mediului de peste un an. Din punctul nostru de vedere, protejarea acestor arbori atât de valorosi, indiferent de locația lor, este necesară si târzie: nimeni nu poate justifica sacrificarea a sute de ani de istorie, în special pentru un beneficiu economic foarte mic. Dar dincolo de valoarea pe care le-o dăm noi ca societate, să învățăm de la specialisti:
“Arborii pot avea viață lungă – în cazul stejarilor asta poate însemna în jur de 1000-1200 de ani. În natură prezența îndelungată a arborilor face ca aceștia să devină veritabile huburi ecosistemice și de inovare ecosistemică.
Arborii tineri sunt ca tinerii oamenilor: se învață cu mediul lor. În primele decade ale vieții arborii se consolidează: dezvoltă rădăcinile, cresc în înălțime, își formează coronamentul și crescând se „adaptează”* la condițiile locale (tip de sol, pantă, umiditate, lumină, vânt, erbivore etc.). De exemplu dacă este pantă arborele din tinerețe își formează „mecanica” în așa fel încât să reziste cel mai bine, să nu se prăbușească.
Plierea la condițiile mediului a arborelui nu este singura chestiune interesantă. Și mediul se pliază în egală măsură, la arbori. Arborii schimbă identitatea și dinamica naturii din jurul lor.
Sunt zeci de exemple și pentru asta: solul ca sistem viu, format din ciuperci, bacterii, nevertebrate și vertebrate mici începe să se schimbe în jurul sistemului radicular. Atât de mult încât această micro-lume a solului în jurul rădăcinii arborelui a căpătat numele de rizosferă. Când ajunge la maturitate, arborele va juca rol esențial pentru polenizatori (dacă nu este polenizat de vânt) și prin fructele lui determină tiparul de comportament și hrană a multor specii de animale. Se schimbă microclima, micro-biocenoza în jurul arborelui, așa cum arborele se dezvoltă și crește.
Arborele matur și mai ales arborele bătrân nu sunt doar entități biologice. Reprezintă un micro-ecosistem cu identitate specifică în ceea ce privește speciile și procesele ecologice și un real hub de biodiversitate care mișcă viața pe o rază de kilometri.
Așa cum dealtfel este și la oameni (în contextul societății umane), importanța arborilor în ecosistem se schimbă odată cu vârsta.
Arborii bătrâni au altă calitate ca arborii tineri. Așa cum și valoarea unui chirurg învârstă, cu foarte multă experiență genuină în chirurgie, se măsoară altfel ca valoarea unui tânăr chirurg, pasionat de chirurgie. În dinamica sistemelor există complementaritatea dătătoare de stabilitate. Există măsurile contextual și flexibil interpretabile și este contraproductiv să gândim „binar” despre entitățile biologice și starea naturală a lor.
Astfel, în natură arborii bătrâni au rol de stabilitate sistemică – fiind maturizate în ecosistem și formând ecosistemul în jurul maturității lor. Arborii tineri au rol de inovatori ecosistemici: mici rebeli, hipsteri sau adolescenți curioși, reprezintă motorul schimbării. Persistența și schimbarea sunt prezente prin arborii de vârste diferite, în ecosistemele naturale.
Desenul redă cele scrise mai sus dar din perspectivă umană.
Perspectiva umană este interesantă pentru că implică intervenții asupra arborilor. Dar aceste intervenții se fac conform unor seturi de valori instituționalizate.
Nu ați crede că în evul mediu valoarea pădurii de stejar a constat în numărul de porci pe care acesta poate susține. Pășunatul în pădure se practica pentru mii de ani. Practica era atât de firească încât conceptul de pășune acoperea și pădurea. Și invers, pădurea era de neconceput fără pășunat. Azi, valoarea pădurii de stejar constă în lem și pășunatul este interzis în pădure, este înstrăinat cultural de pădure. Se schimbă vremurile, se schimbă valorile și cu schimbarea valorilor se schimbă și realitatea pentru că noi, oamenii schimbăm realitatea conform valorilor noastre.
Societatea se schimbă iarăși și arborii scorburoși, bătrâni, tind să capete recunoaștere pentru contribuțiile lor la stabilizarea ecosistemelor. Începem să înțelegem că lemnul prelucrabil industrial nu este singura valoare a arborilor și că valorile de opțiune, de asigurare și de reziliență a acestora sunt foarte mari.
Începem să realizăm că avem nevoie nu doar de plantări de arbori. Ci în egală măsură este nevoie de asigurarea formării și a existenței continue a arborilor bătrâni, scorburoși sau chiar morți inclusiv în ecosistemele de producție și cele urbanizate. Asta este de viitor. Nu gândirea binară. Nu aruncăm chirurgul învârstă, înțelept, la apariția primului chirurg tinerel, cu potențial.”
📷 Mihai Diac via Codrii Iașilor – cunoaștem, prețuim, păstrăm; este un arbore de aproximativ 300 ani tăiat în primăvara 2022. Cadrul bicicletei este XXL cu roți de 29″.
