Nu eliberați animale exotice de companie în natură! Distribuiți pentru ca informația să ajungă la mai multă lume.
De multe ori cumpărătorii nu realizează un lucru: creșterea unui animal de companie reprezintă o mare responsabilitate. Cumpărarea se face de multe ori sub un impuls emoțional, stimulat de faptul ca indivizii expuși sunt juvenili drăgălași sau alipirea de nume și epitete „atractive” ( gen „veverițe” pentru degu). Un animal implică hrănire și îngrijire constantă (cam ca un copil), timp si bani dedicați. De multe ori nu ne batem capul să obținem o minimă informare despre mărimea adultă și comportamentul speciei și oamenii se trezesc cu animale pentru care nu au spațiu (de la țestoasa cât un bănuț la „monstrul” cu carapace de 40 cm lungime), care sunt agresive (cazul multor reptile) sau foarte gălăgioase (papagali). Și atunci ce fac unii semeni de-ai nostrii? Cel mai iresponsabil lucru: le elibereaza în natura. De ce nu este ok ?
In primul rând, în multe cazuri, animalele crescute în captivitate sunt lipsite de condiție fizica și supraponderale. Ele nu sunt învațate să caute hrană și primesc constant și fără efort hrană hipercalorică. Multe nu se adaptează la hrana în sălbăticie. Nu știu să evite animalele de pradă si sunt victimă ușoară pentru prădători locali (pisici hoinare, vulpi, păsări răpitoare de zi și de noapte, etc). Multe specii eliberate sunt tropicale sau subtropicale și nu vor rezista unei ierni geroase locale. Deci, in majoritatea cazurilor, condamnați cu cruzime animalul eliberat la o moarte mai mult sau mai puțin rapidă.
În alte cazuri animalele de companie eliberate devin specii invazive care elimină direct sau prin competiție specii locale. Cazurile sunt numeroase. În Marea Britanie veverița cenușie nord americană (Sciurus carolinensis) a eliminat veverița roșie europeană (Sciurus vulgaris) din majoritatea habitatelor.
Poate cel mai grav aspect îl reprezintă cel al răspândirii de boli la care speciile locale sunt total vulnerabile. În mediul constant umed și călduț în care animalele de companie sunt ținute multe infecții prospera. Animalul exotic poate transporta germeni și paraziți la care este imun sau relativ imun, dar care pot fi catastrofali pentru speciile locale.
Broasca africană cu gheare (Xenopus laevis), comună in petshopuri, este la originea infecției cu ciuperca Batrachochytrium dendrobatidis, care a distrus sute de specii de amfibieni (broaște, tritoni, salamandre) pe plan global. O ciupercă provenită de la racul roșu american a distrus populațile de raci locali în multe țari europene.
Si acum vin cu un scenariu cat se poate de real:
Indivizii de degu din pădurea Breazu din foto. Personal, cred că fără protecție (și chiar și cu protecție) vor fi vânați rapid de prădătorii locali. Iar dacă nu se intâmplă asta, nu văd cum ar supraviețui unei ierni dure locale, provenind din climat subtropical. Dar altceva mi se pare mult mai serios. S-a studiat ce paraziți/boli există la degu și la care fauna locală de rozătoare poate fi vulnerabilă? Imaginați-vă că rozătoarele locale (șoareci, popândai, hârciogi, veverițe, etc ) ar fi mult reduse de către o boală nouă introdusă de degu. Cât de rare vor deveni speciile care se bazează pe rozătoare ? (vulpi, dihori, jderi, păsări de pradă, etc, etc ). Poate că acești indivizi, în particular, nu sunt infectați, dar ne asumăm asemenea riscuri, care la eliberări repetate sunt cât se poate de reale ?
Când intrați în petshop, atâta v-aș cere: un moment de responsabilitate. Sau măcar când vreți să scăpați de animalul de companie. Exista multe alte variante. Implică doar un efort minim. Și suflet.
Text: Stefan Anitei
Foto: Ionela Zait, care ne-a și semnalat situația pe grupul nostru. Indivizi de degu, rozator sud american provenind din Chile si comun in magazine de animale exotice, eliberati in padurea Breazu, Iasi.
