Pădure sau plantație? Cu tăierile care se fac astăzi, vom mai avea (peste 100+ ani) pădurile pe care le avem acum? Fotografie aeriană de la Tudor Mazilu via Codrii Iașilor – cunoaștem, prețuim, păstrăm, din zona Dobrovăț. În partea dreaptă a pozei vedem o regenerare atificială, unde nu s-a așteptat/putut face o regenerare naturală și arborii au fost plantați pe linie, pentru a face ușoare intervențiile ulterioare.
Ce ne spune Florin Stoican, fondatorul Parc national Buila-Vânturariţa și Parcul Natural Văcărești:
“Într-o silvicultură practicată responsabil, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, nu ar trebui să se ajungă la regenerare artificială a pădurii, adică la plantare.
Pădurile din România au fost regenerate în mare parte pe cale naturală, au capacitate mare de regenerare naturală și trebuie păstrat și continuat acest mod de regenerare. Ele sunt astfel mult mai viguroase, mai sănătoase, mai rezistente, mai bogate în biodiversitate și oferă mai multe și mai valoroase servicii ecosistemice decât cele regenerate artificial prin plantare.
E nevoie și de plantări, acolo unde tăierile au fost făcute iresponsabil și pădurea nu se mai poate reface singură, acolo unde vrem să extindem pădurea pe alte suprafețe, sau în plantațiile forestiere.”
Îl puteți asculta pe larg de la minutul 7:45 aici:
Din discuții informale cu silvicultori, am mai aflat că obținerea unei păduri de șleau (amestec) așa cum mai avem noi acum necesită multă măiestrie și, printre altele, răbdare. Că dacă lucrările sunt grăbite (la presiune financiară sau din alte motive) sau nu sunt adaptate la condițiile în schimbare, rezultă o pădure cu o biodiversitate mai mică, mai vulnerabilă la dăunători și la schimbări climatice. Și schimbări climatice pare că o să tot avem!
Biologii, pe de altă parte, ne vorbesc despre ciclurile naturale ale pădurii, care în diverse etape pot avea alte specii dominante, și în care compoziția naturală poate diferi (de exemplu, mai puțin stejar, gorun). Iar biodiversitatea nu suferă dacă trece prin aceste etape.
În special în fața schimbărilor, intuim că natura are cea mai mare robustețe. Inclusiv din acest motiv cerem un echilibru mai bun intre protecție (acum 1%) și producție (99% suprafața!), păstrarea arborilor monumentali, și dacă se “regenerează”, să se facă cu lucrări cât mai puțin agresive (T2). Pădurile “plantație”, cum se fac în multe state din vest, sunt un dezastru ecologic, niște “deșerturi verzi”. De asta de câte ori vedem regenerări atificiale “pe linie” ne îngrijorăm.
Din lăcomie, nerăbdare sau pierderea oamenilor pricepuți, vom ajunge să repetăm încet încet greșelile din vest și să reducem pădurea la un lan de păpușoi care trebuie “recoltat” la 100 de ani?
#DirectiaSilvicaIasi
#ParcNaturalCodriiIasilor
