“Pentru că bat pădurile și coclaurii de când sunt copil, să văd căprioare este destul de normal (a nu se confunda cu obișnuit 🙂). Stiu să recunosc locurile în care înnopteaza, în care se hrănesc, în care duc puii, să ma apropii fără să deranjez prea tare și tot așa.
De cateva luni de cand nu mai fac poze doar cu telefonul m-am concentrat pe păsări pentru că e un domeniu puțin mai facil – la început, locașiile sunt mai accesibile fizic și unde sunt căprioarele ajung de obicei în alergare, deci cu un șort și un telefon cel mult, nu cu aparat foto. Ieri am făcut însă o excepție și am fotografiat căprioare în 4-5 locuri diferite. În tihnă, fără a le pune pe fugă. Vă arăt și vouă cadrul meu preferat, deasemeni primul meu cadru acceptabil după sute și sute de întâlniri.”
Ne scrie Mihai Diac pe grupul nostru Codrii Iașilor – cunoaștem, prețuim, păstrăm
