Primele poze cu ursul în Codrii Iașilor sunt deasemeni un posibil semn că autoritățile au priorități confuze și sunt prost informate. Din punctul nostru de vedere abordarea nu este un semn bun nici pentru oameni, nici pentru urs, și explicăm mai jos de ce.
Reamintim autorităților că paza bună trece primejdia rea, dar pozarea – fie și cu o cameră automată – nu e nici pază, și dacă s-a întâmplat în tandem cu hrănire, nu evită, ci aduce primejdia asupra oamenilor. Explicăm mai jos de ce, după ce ne-am consultat cu specialiști, pe baza informațiilor pe care le avem. Pentru mai mult context, inclusiv recomandări pentru autorități, confirmate cu specialiștii, recomandăm click pe tag-ul #RevenireaUrsuluiInCodriiIasilor.
În primul rând “pozarea” ursului nu ar trebui să fie un obiectiv în sine. Nu era necesară, prezența era deja confirmată dincolo de orice dubiu de destule urme clare. Apoi mult mai grav, cum pare să fie obținută. Am înțeles că a fost făcută lângă o hrănitoare cu porumb (pe care ursul, animal omnivor, îl consumă). Specialiștii în gestionarea speciei repetă deseori: “un urs hrănit de om este un urs condamnat la moarte”. Contraintuitiv, hrănirea, inclusiv în pădure, nu duce la evitare posibilelor incidentelor, ci le creează. Ursul care a mirosit porumbul asociat și cu mirosul de om, la hrănitoare, va da de un iz familiar când trece pe lângă lanul de porumb de lângă sat. De unde apar problemele. Un urs sălbatic găsește hrană din belșug în pădure, în special în zona colinară, mai productivă decât cea de munte.
Deasemeni pare că măsurile preventive pe care le-am recomandat autorităților încă de pe 1 iunie, sunt luate cu întârziere (mutarea tomberoanelor din marginea pădurii, prevenirea lăsării de deșeuri în zona de grătare, evitarea pășunatului în lizieră, informarea crescătorilor de animale etc.). Măsurile trebuie luate preventiv, nu reactiv. Cu ce a schimbat lucrurile poza? De ce până acum eram echilibrați, acum deodată vedem prilej de panică? Sunt legi care specifică destul de clar ce se poate face și în ce condiții, dar bunele practici de la specialiști în evitarea conflictelor cu acest animal și conviețuirea pașnică (nu doar în transformarea pădurii într-o fermă pentru vânători..), sunt esențiale pentru binele oamenilor și naturii. Iar aici, din câte se pare, facem pași contraproductivi și ignoranți.
Continuați să fiți precauți (originea ursului rămânând necunoscută) urme au fost găsite și înspre Slobozia, deși ursul pare că în mare se deplasează spre est (Schitul Duca). Nu lăsați câinii liberi în pădure, în zonele cu vizibilitate slabă vorbiți tare pentru a nu surprinde animalul dându-i timp să se retragă, și dacă cumva (puțin probabil) vă întâlniți retrăgeți-vă încet cu fața spre urs. Dacă îl întâlniți în imediata vecinătate a localităților, sunați la 112.
Cum a scris Tibor Hartel, relația om urs e cau un dans în care omul conduce. Putem conviețui pașnic dacă conducem bine și suntem precauți. Sperăm să nu ne împiedicăm crispați și panicarzi ci să rămânem raționali și evităm astfel problemele.
#DirectiaSilvicaIasi
Foto: via Catalin Martinus
