Un interviu care trebuie citit de toată lumea preocupată de soarta pădurilor, inclusiv dacă nu în special de cei din sectorul silvic. Aici pregătirea formală sau influența bulei breslei crează, în unele cazuri, și o anumită închidere și aroganță nesănătoasă și, pe termen lung, distructivă nu doar pentru păduri dar și pentru reputația profesiei de silvicultor. Iar oamenilor destupați societatea le va oferi mereu oportunități. Cum am spus noi și cu alte ocazii: societatea are nevoie de silvicultori!
Multe aspecte se aplică și la Iași unde după semne pozitive și promițătoare din partea Direcției Silvice acum 2-3 luni și înainte, în ultimele săptămâni vedem o schimbare, pe moment cel puțin pe latura de comunicare, care sperăm să fie cauzată doar de perioada aglomerată ..
Articolul face parte dintr-o serie de interviuri ținute de Florin Stoican, în această ediție cu Mihai Zotta ca invitat. Amândoi sunt oameni cu formare și ani de activitate atât pe latura de silvicultură cât și pe cea de conservare, care înțeleg pădurea și problematica aferentă în toată complexitatea ei, nu unilateral pe producție (sau biodiversitate). Adervărați specialiști într-un subiect atât de complicat, dinamic, și cu atâtea roluri pentru societate cum e pădurea.
Câteva citate interesante care demitizează aspecte vehiculate în comunicarea publică, gen “omul știe mai bine ca natura” sau “pădurea are nevoie de om” și punctează probleme cum este dependența sectorului public de tăieri (cum ar fi dacă angajații ar fi plătiți de la buget? s-ar mai “lupta” cu societatea?) și cât de neproductivă e politizarea conducerii – precum și importantă comunicarea. Selecția citatelor este redusă, recomandăm întreg articolul pentru o perspectivă completă.
…
Dar a existat această rezistență [a silvicultorilor]: nu vă băgați peste noi, noi știm mai bine. E generată și de ideile primite în facultate: pădurea trebuie tăiată ca să se regenereze, noi salvăm pădurea cu lucrările pe care le facem, fără noi s-ar degrada, că nu se mai regenerează fără tratamente.
La fel e și cu fauna. Era întrebarea celebră în 2004, când s-a introdus în legea vânătorii interdicția de a vâna în parcurile naționale: nu vă dați seama ce o să se întâmple cu animalele pe care le avem noi în grijă, că dacă nu vom mai fi noi va fi vai de ele? Și ce s-a întâmplat uite că se vede: nimic rău.
…
Filosofia generală a fost oarecum bună, din păcate a existat o lipsă de comunicare și o lipsă de respect între cele două domenii. Mai ales silvicultura i-a rejectat cumva pe ceilalți, a încercat să țină deoparte cât mai mult mediul, considerând că habar n-au alții ce se întâmplă în pădure.
…
Deși eram trimis de Romsilva să deblochez această situație, pur și simplu am reușit să mă abțin, m-au înțeles, le-am spus că sunt de acord dar nu pot să semnez pentru că nu câștigă nimeni nimic, dar mă dau pe mine afară. S-au făcut apoi doi-trei ani la rând monitorizări și s-a dovedit că atacurile de ipidae s-au stins mult mai ușor în zona unde nu s-au scos doborâturile, în timp ce în zona tampon a parcului, unde s-au scos, atacul a fost catastrofal.
…
De ce crezi că trebuie să repetăm greșelile prin care au trecut deja alții?
Repetăm din cauza presiunilor economice care se duc în constrângeri politice.
…
La fel, din păcate, se întâmplă și în cazul Romsilva. Sunt mulți specialiști care sunt buni, care își doresc să conserve o pădure frumoasă, să păstreze o pădure virgină, să includă o zonă în protecție, dar nu reușesc din cauză că sunt constrânși de metri cubi. La Romsilva, tot ce înseamnă salarii, investiții, profit care trebuie dus la stat, toate se învârt în jurul metrilor cubi. Nu ai făcut metri cubi, nu ai făcut banii, s-ar putea să nu luăm salariile, s-ar putea să ne dea afară, ne schimbă ca directori.
Chiar dacă o să-mi atrag o dușmănie din această cauză, eu sunt convins că Romsilva ar trebui să redevină ce a fost în perioada interbelică – să administreze pădurile de stat ca instituție bugetară, care să nu depindă însă de metri cubi. Inginerul silvic să aibă un salariu de funcționar public, să nu poată fi presat. Nemaidepinzând de metri cubi poate să se încline altfel și spre conservare, și spre biodiversitate. Este o diferență fantastică. Mai bine plătim noi 10 lei în plus la impozit, dar să nu mai fie o presiune pe pădurea statului.
…
Când mii de ani natura a decis că pe o zonă pădurea de amestec de fag și brad e cea mai bună, cum vii tu și pui plantație artificială de molid doar pentru că-ți trebuie ție lemnul? E clar că natura într-o generație-două o va elimina oricum. Atunci mai bine intervenim mai mult într-un program de reconstrucție a acestor păduri în care tăiem în așa fel încât, cu plan și amenajament, să revină la pădurea naturală și intervenim mai puțin în pădurile naturale care au mai rămas.
…
De ce crezi că sistemul nostru nu are capacitatea de a se adapta?
Sunt cauze financiare, economice, acei metri cubi care se duc la cauzele politice. E un control politic generat economic. Atâta timp cât ești învățat cu metri cubi este greu să treci la altceva.
Și din cauza lipsei de comunicare și a unei platforme de lucru comune cu toți beneficiarii serviciilor oferite de pădure. Este o lipsă de comunicare deși există multe puncte comune care s-ar putea aborda.
…
Cum ai făcut trecerea de la stat la privat/ONG?
Așa am presupus – și pare că am avut dreptate – că proiectul privat în care lucrez nu mai are influențe politice și că în fiecare zi fac ceva pozitiv, gen salvat o pădure, un animal, orice faci conex este pentru conservare, fără alte conotații.
…
Cum facem cu această problemă socială a lemnului de foc?
[…]Apoi sunt pădurile publice ale localităților, există pădurile obștilor și composesoratelor, istoric constituite să ajute comunitatea. Sunt păduri ale comunității, pentru comunități. Dar dacă echipa care conduce obștea sau regia primăriei e interesată să facă profit, atunci vinde lemnul dar acesta pleacă în altă parte. Firma care cumpără lemnul are interes să-l vândă unde obține bani mai mulți și duce lemnul la Călărași în loc să vândă la Rucăr.
…
Una din cele mai mari probleme este dată de importanța economică și interesul financiar. Cred că și pentru asta și pentru altele soluția este înțelegerea faptului că pădurea înseamnă mai mult decât lemn. Să dăm valoare celorlalte funcții ale pădurii, de care beneficiem cu toții.
…
Modelul practicat de Conservation Carpathia, de achiziție a pădurilor pentru conservare și apoi donare a lor statului, e practicat în America de Sud, Africa și alte locuri îndepărtate. Cum se adaptează el la realitățile din România?
Unii ne acceptă, unii s-au obișnuit cu noi, alții ne condamnă pentru că ar fi land grabbing și interese ascunse. Îmi pare curios însă că în peste 10 ani de când funcționăm, bazându-se pe ce e scris în statutul nostru – că pădurea se va dona statului când acesta va face dovada că va face acolo un parc național – nu a venit niciodată vreun reprezentant oficial al niciunui guvern să ne spună să facem ceva împreună: Uite, eu, stat, fac parcul și facem un parteneriat pe termen lung, în care tu, ca proprietar, te obligi să nu tai pădurile, eu, ca stat, mă oblig să fac parcul.
…”
Articolul se încheie cu perspectiva lui Miahi Zotta pentru schimbări care are începe să rezolve problemele din sistem. Vom mai distribui din această serie și alte surse echilibrate #educatieforestieracodriiiasilor.
